Nimicuri
Discret, ca o umbră, Se strecura … pe strada pustie, Printre oameni – plantaţi strategic, La semafoare, sub felinare, La colţ de stradă, În faţa tonetei, Grăbind mohorâţi pasul către direcţii necunoscute, Strănutând, Ignorând norii, urmele ploii, Căţelul tras de o tânără doamnă, În vârstă de 70 de ani, Şi vasul cu flori ofilite, Uitat acolo de la diluviul precedent, Când lacrimile stăpânei se revărsaseră Nestăvilite. Dar ce mai contau acum lacrimile ei, Cele noi? 5 ianuarie 2011