Postări

Momente și schițe, de fițe

Momentul acela ciudat, Când ai pus viața în cui, Temporar, Iar ea s-a-mbrăcat cu o ie Și îți dă cu tifla, Strecurându-se subtilă pe horn Deși este abia început de toamnă, Căzând bâldâbâc înăuntrul interiorului tău intern Elegantă, subtilă, adorabilă Ca un ghepard gata să te sărute Ca o iluzie a propriei minți Momentul acela ciudat, Când totul se leagă misterios, Și fericită c-ai izbândit Te-ntorci către cuiul unde-o puseseși, Pe ea, viața ta, proprie și personală, Plasată strategic acolo, Să stea cuminte în conservare, Să nu te încurce Să nu te doboare cât te lupți matale cu balaurul Ca o adevărată Ileană Cosânzeană, Și vezi că viața a plecat haihui PRIN TINE!!! Momentul acela ciudat, când nu mai știi dacă suni tu primul Sau poate ea să o facă?? Când nu mai știi ce e în mintea ta Sau dacă nu cumva totul o fi în mintea lui Și cauți un pic șirul, Dar viața ta a luat-o mult înainte-ți Și lumea se revarsă misterios Și totul se leagă nespus de frumos, Doar...

Vis incolor

Lumea albastră din spatele unui ¨Te Iubesc!¨ trist presărat cu aromă de tei și cu vocalele din ¨Ich liebe Dich!¨ – Un Ich Liebe Dich! cu D mare, dar nu pentru că ar fi pronume de politețe; Un ¨Te Iubesc¨ cu T și mai mare, dar nu fiindcă ar fi la început de frază – Lumea galbenă din spatele unui asfințit roșcat, în care capetele se zbat temătoare superficiale și încântătoare Lumea mea, Frumoasă și veselă, În care am eliminat orice tristețe, Fiindcă obstacolele se topesc singure Atunci când T și D sunt cu adevărat mari O lume multicoloră, În care Tu ești vedetă, primadonă și … Și cea care este cu adevărat superficială, Fiindcă doar cei superficiali pot cunoaște cu adevărat totul Și pot trăi cu adevărat iubirea. București, 21.martie.2017, 00:58

Nimicuri

Discret, ca o umbră, Se strecura … pe strada pustie, Printre oameni – plantaţi strategic, La semafoare, sub felinare, La colţ de stradă, În faţa tonetei, Grăbind mohorâţi pasul către direcţii necunoscute, Strănutând, Ignorând norii, urmele ploii, Căţelul tras de o tânără doamnă, În vârstă de 70 de ani, Şi vasul cu flori ofilite, Uitat acolo de la diluviul precedent, Când lacrimile stăpânei se revărsaseră Nestăvilite. Dar ce mai contau acum lacrimile ei, Cele noi? 5 ianuarie 2011