Momente și schițe, de fițe

Momentul acela ciudat,
Când ai pus viața în cui,
Temporar,
Iar ea s-a-mbrăcat cu o ie
Și îți dă cu tifla,
Strecurându-se subtilă pe horn
Deși este abia început de toamnă,
Căzând bâldâbâc înăuntrul interiorului tău intern
Elegantă, subtilă, adorabilă
Ca un ghepard gata să te sărute
Ca o iluzie a propriei minți

Momentul acela ciudat,
Când totul se leagă misterios,
Și fericită c-ai izbândit
Te-ntorci către cuiul unde-o puseseși,
Pe ea, viața ta, proprie și personală,
Plasată strategic acolo,
Să stea cuminte în conservare,
Să nu te încurce
Să nu te doboare cât te lupți matale cu balaurul
Ca o adevărată Ileană Cosânzeană,
Și vezi că viața a plecat haihui
PRIN TINE!!!

Momentul acela ciudat,
când nu mai știi dacă suni tu primul
Sau poate ea să o facă??
Când nu mai știi ce e în mintea ta
Sau dacă nu cumva totul o fi în mintea lui
Și cauți un pic șirul,
Dar viața ta a luat-o mult înainte-ți
Și lumea se revarsă misterios
Și totul se leagă nespus de frumos,
Doar acel telefon rămâne ascuns,
Nesunat.

Momentul acela ciudat,
Dintr-o toamnă,
Când viața a plecat dintr-un cui,
S-a suit pe un horn,
A căzut bâldâbâc…
Mai ceva ca încălzirea globală
Mai ceva ca o frezie albă
Mai ceva ca un strop de cerneală
Mai ceva ca un bit și un Byte

Momentul prezent, permanent
De trăit, de privit, de-auzit.